Imunizarea reprezintă un succes global pentru domeniul sănătății, prin intermediul acesteia fiind salvate milioane de vieți anual. Vaccinarea reduce riscurile de a dezvolta maladia activând forțele naturale de apărare ale organismului. În momentul vaccinării, sistemul imun își creează propriul răspuns. 

La momentul actual, vaccinurile previn circa 20 de maladii periculoase pentru viață. Actualmente, imunizarea reprezintă o metodă eficientă de combatere a maladiilor infecțioase precum: difteria, tetanos, tusea convulsivă, rujeola, rubeola, oreion; prevenind 2-3 milioane de decesuri anuale. 

Mecanism de acțiune

Vaccinurile sunt o metodă artificială de a activa sistemul imun cu scop de protecție a organismului contra maladiilor infecțioase. Activarea are loc prin ,,încărcarea,, sistemului imun cu imunogen. Stimularea răspunsurilor imune cu un agent infecțios reprezintă procesul de imunizare. Vaccinarea include metode variate de a administra imunogeni. 

Majoritatea vaccinurilor se administrează înainte ca pacientul să contracteze boala, ajutându-l astfel să crească forțele protectoare. De obicei, ele oferă protecție contra unei boli sau stagnează evoluția severă a unei boli. 

Majoritatea vaccinurilor se administrează ca formă injectabilă, deoarece s-a demonstrat ineficiența lor pe cale intestinală.  Virusurile vii atenuate  (poliomielita, rotavirus, unele specii de typhy și holera) se administrează per os cu scop de a produce imunitate la nivel de intestin. 

Vaccinarea asigură efect de durată, dar de obicei efectul se dezvoltă timp de câteva săptămâni. Aceasta diferă de imunizarea pasivă (cu transfer de anticorpi, precum ar fi în procesul de alăptare) – care asigură un efect imediat. 

Eșecul vaccinului se constată atunci când organismul se îmbolnăvește fără a fi vaccinat. Eșec primar al vaccinului se înregistrează când sistemul imun nu produce anticorpi la prima injectare. Termenul ,,eșec al vaccinului,, nu se referă doar la faptul că vaccinul poate fi defect, ci și la situația când organismul nu produce răspunsul imun așteptat. 

Dezvoltarea și aprobarea vaccinului

Ca și oricare medicament sau procedură, vaccinul nu oferă 100% protecție sau efectivitate pentru fiecare, deoarece organismul răspunde individual. În timp ce se pot observa reacții adverse minore comune precum subfebrilitate sau durere în zona injectată; reacții adverse majore precum erupții sau dificultăți de respirație. 

Înainte de a fi testate pe oameni, vaccinurile sunt trecute prin algoritmi de calculator pentru a modela cum ele vor interacționa cu sistemul imun și sunt testate pe culturi celulare. În timpul celei de-a doua rundă de testare, cercetătorii  studiază vaccinurile pe animale (șoareci, iepuri, maimuțe). Dacă vaccinurile trec de această etapă, ele se aprobă de FDA (The United States Food and Drug Administration)  – pentru a putea iniția testarea în 3 faze pe oameni. În cadrul acestor experimente, oamenii participă ca voluntari și ei sunt informați despre scopul studiului și posibile riscuri. 

În prima fază – vaccinul e testat pe un grup de 20 persoane cu scopul inițial de a evalua siguranța vaccinului. În a 2-a fază – lotul de subiecți se extinde de la 50 până la 100 și mai mult. Se studiază în continuare siguranța vaccinului și se adună informații despre eficacitate și doza ideală de vaccin. Dacă se determină că vaccinul este eficace și sigur , se purcede la faza a 3-a de testare – momentul când se verifică aceste calități ale vaccinului pe sute și mii de voluntari. Această fază poate dura câțiva ani pentru a ajunge la stadiul final, iar astfel cercetătorii pot determina reacții adverse, complicații între persoanele vaccinate și cele nevaccinate. 

Dacă vaccinul trece toate etapele menționate, producătorul poate aplica pentru obținerea licenței a vaccinului prin FDA. Înainte ca FDA să aprobe utilizarea produsului pentru societate, ei revizuie rezultatele experimentelor clinice, siguranța testelor, puritatea testelor, metodele de producere și stabilirea dacă producătorul este informat despre toate standardele guvernamentale și din alte domenii. Totuși, testarea siguranței vaccinurilor niciodată nu sfârșește. 

După obținerea aprobării FDA, acest organ continuă să monitorizeze protocoalele de producere, puritatea loturilor de vaccin și însăși instalațiile de producție. Adițional, majoritatea vaccinurilor sunt supuse și fazei a 4-a de testare  – ce monitorizează siguranța și eficacitatea vaccinurilor în zeci de mii de persoane, timp de câțiva ani. Aceasta permite detectarea și evaluarea reacțiilor întârziate și rare. 

Tipurile de vaccin

1. Vaccin viu atenuat – utilizează o versiune ,,slabă,, a microorganismului. Funcția vaccinului e de a încuraja producerea limfocitelor T sau anticorpilor specifice agentului patogen. Aceste celule reduc  infecția  prin nimicirea celulelor infectate sau prin producerea interleukinelor (celule cu funcție imună). Nu declanșează boala. Se replică la nivel de celulă. Oferă imunitate pe viață după administrarea a uneia sau două doze de vaccin.

Exemple de vaccin: ROR

1. Vaccin inactivat – utilizează versiunea în care microorganismul este nimicit (pentru aceasta se utilizează substanțe chimice – formalina, căldură sau radiația) și nu se poate replica. Dar integritatea e  păstrată (într-o oarecare măsură) pentru a putea fi recunoscută de organismul uman și pentru a declanșa răspunsul imun. Răspuns imun este mai slab comparativ cu vaccinul viu atenuat. Necesită administrarea unor doze repetate, deoarece agentul patogen din vaccin nu se reproduce. Nu are loc replicarea la nivel de celulă

Exemple de vaccin : HAVRIX (Hepatita virală A), 

1. Vaccinuri recombinate, polizaharide, conjugate și subunitare – utilizează anumite părți sau produse ale microorganismului (ca: proteine, glucide, capsida virală). Se includ și adjuvanți ca- bacterie cu patogenie redusă. 

Vaccinul subunitar – conţin exclusiv anumiţi determinanţi antigenici ai microorganismelor patogene. Vaccinurile subunitare sunt obţinute fie plecând de la procese de cultivare convenţională, fie prin tehnologia ADN recombinant. Vaccinurile subunitare derivă din vaccinurile conţinând agenţi infecţioși inactivaţi, îmbunătăţind însă aspectele de eficacitate și siguranţă ale acestora. Determinanţii antigenici incluși în vaccin stimulează în mod eficient răspunsul imun, iar prezenţa unui număr redus de molecule provenite din microorganismul patogen reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse. Vaccinurile subunitare conţin în principal structuri de suprafaţă ale patogenilor. 

Exemple de vaccin: Vaccin împotriva hepatitei virale B, Haemophilus influenzae, N. meningitidis

Deoarece acest tip de structuri sunt slab imunogene, pentru obţinerea unor vaccinuri cu eficacitate adecvată, antigenele sunt conjugate cu molecule proteice (de exemplu, cu anatoxină tetanică)Vaccinul conjugat – efectiv pentru sistemul imun al copiilor

1. Vaccin toxic (Anatoxina) – utilizează exotoxina microorganismului, inactivată prin metode chimice (cu formaldehidă) sau fizice.  Sunt lipsite de toxicitate, dar își păstrează proprietățile antigenice, fiind capabile să inducă imunitate față de toxina din care au fost derivate.

Exemple de vaccin: Anatoxina tetanică, Anatoxina difterică

1. Vaccin cu ARN mesager – utilizează o copie a ARN-ului mesager pentru a declanșa răspunsul imun. Acest tip de vaccin învață corpul să creeze anticorpii necesari în lupta cu virusul. Anticorpii sunt pregătiți să lupte cu virusul real atunci când persoana vaccinată este expusă la infecție (Exemplu: cu SARS-CoV-2). ARN-ul mesager pătrunde în celulele umane, unde transmite informația necesară producerii proteinelor proprii virale, față de care, ulterior, se vor dezvolta anticorpii.  Fragmentele de ARN mesager sunt deteriorate de enzimele proprii celulelor umane într-un interval de până la 5-7 zile și nu influențează în vreun fel ADN-ul celular, având în vedere că nu pătrund în nucleu.

Avantaje: 

1. Costuri reduse pentru producerea vaccinului
2. Producția vaccinului într-o perioadă scurtă de timp
3. Inducerea imunității umorale și celulare

Dezavantaj:

1. Condiții de păstrare a vaccinului la -46 –  -80 grade Celsius

Exemple de vaccin:  Pfizer–BioNTech COVID-19, Moderna COVID-19

1. Vaccin cu vector viral – Vectorul (virusul modificat) furnizează codul genetic pentru antigeni (prelungirile proteinice), care ulterior vor fi transportați spre celula umană. Infectând celulele umane, acestea sunt ,,instruite,, să genereze o cantitate mare de antigeni, iar aceștia la rândul său vor declanșa răspunsul imun. Vectorul viral acționează ca un sistem de transport, asigurând mijloace de a invada celula și de a insera codul genetic specific pentru antigenii unui virus modificat (agentul patogen împotriva căruia se elaborează vaccinul). Însuși virusul este inofensiv, doar se urmărerește scopul ca celulele să producă antigeni pe care corpul i-ar putea fixa pentru a crea răspunsul imun, fără a dezvolta boala.  

Vaccinul mimează ceea ce se întâmplă în timpul unei infectări virale într-un mod natural. Aici avantajul constă în faptul că se formează imunitatea celulară puternică, de care responsabile sunt limfocitele T și B.

Exemple de vaccin: rVSV-ZEBOV împotriva Ebolei

Avantaje: 

1. Tehnologie bine stabilită
2. Răspuns imun puternic cu implicarea limfocitelor T și B
3. Expunerea anterioară la vector ar putea reduce efectivitatea vaccinului
4. Relativ complex de a fi produs

Datorită vaccinurilor…..

1. Tetanosul matern și neonatal (fatal pentru nou-născuți), a fost eliminat din toate țările lumii, cu excepția a doar 12 țări, începând cu iulie 2019.
2. S-a estimat că circa 23.2 milioane copii au fost salvați prin imunizarea contra rujeolei începând cu anul 2000 până în 2018.
3. Circa 85% de copii sub 1 an s-au vaccinat contra difteriei, tetanosului și bordetella pertussis în anul 2019.
4. 1 miliard de persoane din Africa vor fi protejați de febra galbenă către anul 2026 – aproape 50 % din ei fiind copii sub 15 ani.
5. Numai 2 țări au înregistrat cazuri de poliomielită cazuri severe în anul 2019.

Dar mai este de lucru…

1. 1,5 milioane decese ar putea fi evitate, dacă imunizarea globală ar acoperi necesitățile populațiilor.
2. În 2019, ONU a declarat ,,ezitarea de vaccinare,, poate deveni unul dintre cele 10 riscuri pentru sănătatea publică.
3. 44 % de copii nevaccinați trăiesc în țări slab dezvoltate, inclusiv regiuni afectate de un conflict de origine politică, militară.

Referințe:

• Vaccines and immunization
• Vaccination
• Infographic: Fast Facts on Immunization
• Vaccines
• RoVaccinare: Diferențele dintre vaccinurile BioNTech Pfizer și Moderna